Prefața Monografiei Comunei Heleșteni, de Constantin Hîra.

Prezentare generală

Veche așezare românească, situată pe Podișul Central Moldovenesc, de unde poți privi în liniște apa Siretului și silueta zveltă a Ceahlăului, comuna Heleșteni este atestată documentar în jurul anului 1440. Atât în paginile cronicarilor Miron Costin și Ion Neculce, dar și mai târziu în scrierile lui Mihail Sadoveanu și ale istoricului G. Ghibănescu, sunt prezentate satele Heleșteni, Hărmăneasa, Oboroceni, și Movileni, care astăzi alcătuiesc comuna Heleșteni. Denumirea acestor sate reiese și din actele de vânzare-cumpărare ale familiilor boierești Sturdza și Strat din Heleșteni, precum și ale familiei Buhuși din Crivești-Strunga.

Continuitatea vieții pe teritoriul comunei Heleșteni este confirmată de urmele unor construcții de piatră, biserici, forturi și picturi vechi din secolele al XV-lea și al XVI-lea, care se găsesc în satele Movileni, Oboroceni și Heleșteni, la care se adaugă și tezaurul de monede romane găsit în Nucărie în anul 1956.

Pe teritoriul comunei Heleșteni se găsesc cinci obiective importante, incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași. Patru dintre ele sunt situri arheologice: situl de la Bâra (aflat la 1,5 km vest-nord-vest de satul Heleșteni), așezarea de pe Dealul Coasta (la 2 km nord-vest de același sat), datând din neolitic (cultura Cucuteni, faza A), situl de la „Stația de pompare” (4 km nord-vest de Heleșteni) și Movilele din Hallstatt-ul târziu, aflate la 700m vest-nord-vest de biserica satului Movileni.

Situl de la Bâra cuprinde așezări din secolele al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolul al XV-lea și al XVII-lea. Situl de la stația de pompare conține urme de așezări din epoca bronzului târziu (cultura Noua), perioada Hallstatt, secolele al II-lea și al III-lea e.n. (epoca romană), secolele al IX-lea și al X-lea (Evul Mediu timpuriu). Al cincilea obiectiv clasificat ca monument de arhitectură, este biserica „Sfinții Voievozi Mihail și Gavril” din satul Heleșteni, construită în anul 1780.

Teritoriul administrativ al comunei Heleșteni este situat în partea central-vestică a județului Iași. Legătura cu municipiul Iași se face prin DJ 208G, DN 28A și E 387. Comuna este situată la 6 km de comuna Ruginoasa, la 68 de km distanță de municipiul Iași, 18 km față de orașul Târgu Frumos și 18 km distanță față de orașul Pașcani.

Comuna Heleșteni, situată pe malul stâng al râului Siret și la o distanță egală între Pașcani, Roman și Târgu Frumos, prin mărturii ale istoriei își are existența aici din timpuri imemoriale, așa cum arată și descoperirile arheologice, cele două movile ridicate, după cum spune legenda, de către ostașii lui Ștefan cel Mare și Sfânt, dar și prin faptul că, așa cum susțin unii istorici importanți, la 12 aprilie 1457, Mitropolitul Teoctist l-a uns ca domn pe Marele Voievod al Moldovei pe câmpia lui Direptate, proprietarul acestor locuri, și au făcut din localitatea Heleșteni un important punct de referință istorică.

De altfel, în acest sens aduce mărturii și Mihail Sadoveanu în romanul său „Zodia Cancerului”, în care face ample referiri la Oboroceni, sat component al comunei Heleșteni, iar Nicolae Iorga susține, într-una dintre lucrările sale, „50 de biserici din timpul lui Ștefan cel Mare”, că biserica din Oboroceni ar fi fost înălțată în perioada ștefaniană.

Palatul domnesc din Heleșteni, cel mai mare din România epocii respective, a fost un punct de întâlnire pentru mari personalități ale culturii naționale. Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale sau G. Ibrăileanu, în alte vremuri, sunt doar câțiva dintre cei care și-au petrecut clipe de viață pe aici.

Bisericile cu veche tradiție pe aceste meleaguri, dar și școlile, grădinițele, căminul cultural și biblioteca au avut menirea de a forma oameni de mare caracter, oameni care sunt, de fapt, bogăția cea mai de preț a acestei localități.

Istoria și contemporaneitatea își dau mâna pe acest tărâm cu adevărat mioritic, de o frumusețe aparte, și împlinesc visele străbunilor. Rodnicia pământului face să se afle aici oameni destoinici, harnici și buni gospodari, oameni care fac și vor face cinste viitorimii.

Istoricul comunei și al satelor componente

În documentarea vechimei satelor din comună ne vom folosi de „Documentele Moldovenești”, de profesorul M. Costăchescu precum și de Surete și Izvoade, și Ispisoace și Zapise de istoriograful Gh. Ghibănescu fără de care lucrări nu s-ar putea dovedi existența și vechimea satelor Moldovenești, precum și de Ioan Bogdan, Documentele lui Ștefan cel Mare, I.C. Miclesou-Prăjescu Obîrșia unei familili din Moldova, Letopisețul țării Moldovei de Miron Costin și Ioan Niculce, scrierile lui Sadoveanu și a. care în decursul vremii s-au referit la satele comunei Heleșteni sau învecinate lor și care au avut o strînsă legătură unele cu altele.

Satele: Heleșteni, Oboroceni și Movileni sînt atestate în documente ca exîstînd în jurul anului 1400 așa cum reiese din actele de vînzare-cumpărare ale familiilor boierești Sturza- Strat- Heleșteni și Buhuși- Crivești Strunga, acte ce se găsesc în colecția de documente adunate și traduse de profesorul Ghibănescu. Comuna Heleșteni este o așezare veche încă din comuna primitivă, confirmată de existența movilelor (monumentelor) din satul Movileni; folosite mai tîrziu, potrivit tradiției istorice ca mijloc de comunicare la distanță cu ajutorul focului.

Continuitatea vieții pe teritoriul comunei Heleșteni este confirmată și de tezaurul de monede Romane găsite în Nucărie în anul 1956 studiate de profesorul Zaharia-Iași- la care se adaugă urme de construcții de piatră, biserici, forturi, picturi vechi din secolul al XV lea- al XVl lea și alte obiecte ce se găsesc prin satele Movileni-Oboroceni și Heleșteni.

Numele satelor sînt luate unele la formele de relief unde sînt așezate și nu după numele vreunei familii boierești, fapt care confirmă în plus vechimea acestor așezări. Conform tradiției, satul Movileni-sat de răzeși, ar fi căpătat acest privelegiu în urma victoriei lui Ștefan cel Mare la Scheia (pe Siret) astăzi sat în comuna Alexandru Ioan Cuza. Existența acestui sat și situația lor de țărani liberi este confirmată și de procesul avut între o familie din Movileni și boierul Buhuși, proces judecat de însăși domnitorul Moldovei Vasile Lupu și atestat în documentele amintite de profesorul Ghibănescu.

În momentul cînd s-au alcătuit actele de vînzare-cumpărare existau în aceste sate preoți care alcătuiau acte în limba slavonă și depuneau mărturii, exista o organizație din punct de vedere bisericesc, se aflau biserici de piatră și lemn ceea ce confirmă vechimea și continuitatea acestor așezări. În tradiția locuitorilor acestor sate nu există amintirea că ar fi venit din altă parte a țării și nici nu au manifestat dorința să-și părăsească locurile chiar în timpuri foarte grele.

Localitatea-satul Movileni - mai are importanță istorică prin faptul că pe teritoriul ei în partea de răsărit, la punctul numit Bolovan au fost niște lupte între un conducător de oaste de pe timpul lui Ștefăniță Vodă și tătari. În aceste lupte conducătorul moare, fiind înmormîntat în același loc, unde mai există și astăzi piatra de la căpătîiul lui, dar inscripția nu se mai poate citi fiind ștearsă de intemperiile vremii. De altfel despre o asemenea luptă ar vorbi și cronicarul I. Niculce în - O seamă de cuvinte- dar nu dă alte amănunte decît, deasupra Criveștilor între movile, afirmări făcute și de istoriograful Ghibănescu cu ocazia vizitei și cercetării acestei pietre.

Dar I. Niculce, neavînd alte surse decît tradițiile orale pentru epocile anterioare vieții sale ne lasă nouă libertatea de a crede după cum spune în „O seamă de cuvinte”.

„Cine va citi și va crede, bine va fi, iară cine nu va crede, iară va fi bine; cine precum îi va fi voia, așa va face”.

Pe teritoriul acestei comuni se mai află „redutele de la Silistra” organizație de rezistență făcută de Petru Aron contra lui Ștefan cel Mare la 1457 cînd vine cu armată muntenească ca să-i ia domnia. I se opune rezistență la Doljești și la redutele de la Silistra lîngă Siret. Aceste redute se mai cunosc bine dar timpul le-a astupat și locuitorii în parte le-au arat și întrebuințat.

Următorul document relativ la Heleșteieni-al L’abate de voisino dans son promenade a la Surkie secolul al XV lea care a fost transcris după originalul aflat în biblioteca împăratului Napoleon al III-lea și donat Academiei Române de Vasile Alecsandri dă următoarele informații scurte: „Heleștienii este proprietatea lui jupîn Sturdzo - portarul Moldovei de jos și Hatmanul cetății. Sat alcătuit din robi țigani și șerbi. Trece prin el părăul Țiganca și este așezat pe o coastă de deal și vale. La jupîn Sturdzo am petrecut o noapte de unde am plecat mai departe, fiindu-mi încredințată o pază bună din ordinul domunului Ștefăniță Vodă”.

Din aceasta rezultă că pe timpul domnitorului Ștefăniță Vodă, satul Heleșteni exista ca un sat de robi țigani și șerbi. Se știe că Ștefăniță Vodă (nepotul lui Ștefan și fiul lui Bogdan) a domnit între 1517-1527, fiind pus sub epitropie pînă la 1523, cînd devine major, după care dată probabil a trecut și abatele De VOISSINO prin Moldova spre Turcia, dînd aceste informații prețioase despre Heleșteni.

Familia boierească Sturdza a fost destul de veche prin aceste locuri pe care le-a stăpînit mai multe veacuri. Este cunoscută la noi în țară ca trăgîndu-se din familia Nan „străbunul Sturzeștilor, ai cărui nepoți îi vedem în uricul din 7003 (1495) ianuarie 17”. (Doc. Mold. Vol. I. pag. 166.). Deci familia Sturzeștilor este mult mai veche de această dată întrucît se găsește și într-un document „De la Ioan Petru Vodă din velet; 6956 iulie 5” unde „E vorba de proces între răzeșii de moșia Broștenii, Luminata și Fundul Poienilor de la ținutul Tutovei, mărginite cu Bogeștii a clinoromilor răposatului agă C. Sturza” (vol. II. Pag. 319). Deci această familie era mai veche și de 1448 și s-ar putea să fie ridicată la rangul de boieri sau cavaleri în jurul datei de 1436 cînd „unii sînt numiți după satul unde-și aveau așezarea alții după numele tatălui”. (vol. II. pag. 704).

La sfîrșitul secolului al XIX -lea moșia Heleștenilor intră în stăpînirea boierilor Ariton Goilav, de origine Armean după moartea căruia cei trei feciori ai săi neînțelegîndu-se cum să împartă moșia, o vînd boierului Gh.Gh. Strat, tot familie veche boierească care pe timpuri au stăpînit moșia Vascani cunoscut sub numele de profira Strat și Gh. Strat.

Poziția descrisă de abatele francez este aceeași ca și astăzi care ar cuprinde însă și satul Hărmăneasa, după numele dealului Hărmăneasa de la vest de satul Heleșteni, iar pîrîul Țiganca corespunde cu apa ce trece prin Heleșteni și unde a fost așezată vechea curte boierească. De aici tragem concluzia că satul Heleșteni exista cu mult înainte de această dată poate în jurul anului 1400-1450 la răsăritul soarelui domniei lui Ștefan cel Mare. De altfel vechimea acestor sate se constată și prin așezarea lor. Satele din comuna sînt cu drumurile și casele neregulate, în unele părți resfirate în altele îngrămădite, sate, ca oricare sate din vechea Moldovă, ghemuite la început între niște dealuri care le țineau dos din toate părțile, astfel încît vara erau ferite de vînturile cele uscate și fierbinți,iar iarna adăpostite de Crivăț.

Dealurile ce împrejmuiau satele,ca un ocol, erau împădurite: cu păduri bătrîne, acestea fiind o caracteristică a satelor vechi. Nimeni nu poate da vreo informație despre existența vreo unui document din care să se vadă cu adevărat vechimea satelor afară de cele citate. Bătrînii satelor dau diferite informații în legătură cu vechimea, originea și numirea satelor care diferă de la unul la altul. Cîteva informații s-ar adeveri și ar avea parcă sorți de crezare relativ la satele Heleșteni, Movileni și Oboroceni.

Movilele istorice de la Movileni, sînt vechi,existau pe vremea lui Ștefan cel Mare și foloseau ca mijloc de comunicare prin semne - foc- cînd se apropia primejdia pentru Moldova, după care și-a tras și numele satul de la sud de ele, Movileni. N-ar fi exclus ca satul Movileni să fie mai degrabă unul și același cu Movila găunoasă pomenită în documentul din 1411 septembrie 22 (vol. I. pag. 94) ținînd seamă că și movila este găunoasă. Întîi au existat movilele și apoi satul Movileni. Personalul ce deservea aceste movile-observatorii- și comunicau sau dădeau alarma cînd se apropia primejdia au fost înzestrați cu pămînt în apropiere de ele de către domitor probabil pe vremea lui Ștefan cel Mare, devenind răzeși cei din apropierea movilelor, loc ce coincide cu partea răzeșilor - răzășia de astăzi- nord vest al satului Movileni. Vechea biserică din lemn și scîndură ce a fost în satul Movileni a fost cumpărată de la Vascani, probabil în jurul anului 1816 și refăcută în anul 1961-1962.

Este pe locul vechei răzeșii care este încă o dovadă în plus pentru vechimea satului Movileni.

Cît privește povestea și origina satului Heleșteni, informațiile par a se generaliza deși și aici există contraverse. Întîi cuvîntul Heleșteni, ar veni de la cuvîntul Heleșteu- Heleșteie prin faptul că pe teritoriul lui mai cu seamă în trecut au existat multe Heleșteie, iazuri și rîmnice ca: iazul Țigănime, Bulgarie, Fundoaia, Prisacă, Boscoteni, Barcu, Duruitoare și se poate să mai fi fost și altele care au dispărut ceea ce n-ar fi exclus ca satele să-și tragă numele de la aceste heleșteie de pe moșia familiei boierești Sturza.

Este știut că multe sate își trăgeau numele de la anumite persoane sau invers după cum numele deveneau porecle sau poreclele nume de oameni ceea ce era obișnuit în timpuri vechi. Altă părere și informație dar parcă verosimilă, ar fi că satul Heleșteni ș-ar trage numele de la păzitorul și administratorul heleșteilor numit Heleșteanu care-și avea locuința în apropiere de unele iazuri și de curte, formîndu-se în jurui mai multe gospodării care ar fi devenit satul Heleșteni. De altfel în satul Heleșteni, a existat și familia Heleșteanu, dar a dispărut. S-ar putea ca numele de Heleșteni să se tragă și de la vechea familie boierească Hălăștieanu care a avut moșii prin aceste părți și al căror urmași le-au vîndut lui Nicoară Prăjescul în 7114 (1606) aprilie 13. (vol. II. Pag. 536)

Din acest document aflăm că „Scheia a fost și tîrg domnesc… și prin care se întărește lui Nicoară logofătul și lui Grigori Scheianul diac o bucată de pămînt din hotarul tîrgului nostru Schela, cari acel loc au fost din vremi vechi supt ascultarea hotarului a satului Oboroceni, alta pentru că au dat Domniei mele 5 cai buni prețuiți unul cu altul 300 taleri de argint cari acei cai s-au dat în triabă țării. Iar hotarul acei bucată de pămînt din hotarul Scheleii să începi de la sfîrșitul iazului lui Pilat de cătră Scheuleni, pe subt dial, pînă în obîrșiia iazului lui Pilat și pînă la gura văii Scheulețului… pe dingiosu de Glodul Olarului, iar de la Glod pînă la fîntîna de piatră a lui Andrica… pînă unde se împreună cu hotarul Oborocenilor”.

Că au existat asemenea iazuri în satele Heleșteni și Oboroceni se vede și din următoarele documente: La 8 aprilie 1617 noul domn al Moldovei Radu Mihnea îi întoarce lui Nicoară Prăjescu moșiile luate de Ștefan Tomșa apreciind credincioasa slujbă a bătrînului boier către Movilești cu următoarele cuvinte: „acest al nostru credincios boier Nicoară Prăjescul fost vistiernic a slujit drept și credincios celor de mai înainte sfînt răposați domni înaintași, iar acum slujește nouă drept credinciasă slujbă, l-am miluit cu a noastră osebită milă a Domniei mele, ne-am milostivit li i-am dat și i-am întors lui și i-am întărit ale lui drepte moșii și baștine și cumpărături toate satele cîte are în țara Domniei mele și din ale lui drepte privilegiuiri ce are de la sfînt răposații de mai înainte Domni: satul anume HALASTIANII cu iazuri și satul Tețcanii cu moară în izvor și jumătate din satele OBOROCEANII cu iaz și jumătate din satul ONICEANII și partea lui…”. I. Miclescu- Obîrșia unei familii din Moldova pag. 19.

„Nicoară Prăjăscul va fi închis ochii în toamna anului 1619. Începînd din 1620 vedem că fii lui, Lupul și Ionașcu gospodăresc moștenirea lăsată de tatăl lor; ei schimbă moșii cu alți răzeși, se judecă cu cel ce le încălcaseră ocinele în timpul pribegiei vistornicului și chiar fac noi cumpărături. Tinerii boieri își împart satele de abia în 1622 la 30 ianuarie, printr-un zapis semnat de amîndoi și pe care-și pun pecețile lor. Printre această ieșire din indiviziune Lupul, cel mai mare dintre frați ia: HALASTIENII, BUCICATENII, SILISTEA”... Lui Ionașcu îi vine: STOLNICENII, MIRCESTII, STETCANII, jumătate PURCELESTII, jumătate BRATESTII, BAIMACEANII, un sfert din OBOROCENI o șesime din ROMINESTI..”. (Obîrșia unei familii pag. 21.)

„În 1636 că Ioanașco postelnic, făcuse un helșeteu nou pe moșia sa Oboroceni, la podul Orzei, cu care prilej înneacă apa locurile învecinate ale unui popă Anton din Oboroceni. Postelnicul pe semne om drept, se tocmește cu acesta și îi dă din partea sa un alt loc drept locul înnecat, (Obîrșia...pag. 25.)

După cum rezultă din Obîrșia unei familii de Moldoveni de I. Miclescu se constată că familia din care se trage Prăjăscu și care au stăpînit multe sate printre care Heleșteni și Oboroceni este destul de veche, poate înainte de descălicare, ajungînd pînă la urmă la Stolniceni pe coasta dealului deasupra văii Siretului „unde sînt casele lui Ioanășco Prăjăscu... Împrejurul Stolnicenilor Ionașco mai avea Purceleștii, Heleștienii, Brătieștii, Vlădenii, Cozmeștii; puțin mai în josul apei Siretului: Mirceștii, iar înspre Roman: Stețcanii, Oborocenii, Romîneștii..”. (I.Miclescu Obîrșia... pag. 27.)

La 18 ianuarie 1677 „Maria giupîneasa răposatului Toderașco Prăjescul ce au fost culcer și cu coconii ei, Ștefan și Maricuța și Alexandru, vînd jitnicerului Chiriac Sturdza și jupînesei dumnisale Anița a lor driaptă ocină și moșie din sat din Oboroceni la ținutul Romanului 12 case cu tot cu locul și din gios și din sus în săliștea satului și din cîmpul, și cu locuri de prisăci și cu două heleșteie și cu tot venitul, cum s-a ținut din bătrîni și cu o bucată de loc ci este din hotarul tîrgului Scheiei ce au avut Danie de la Domnie. Care ocină este nouă de la strămoșul nostru Nicoară Prăjesculț” (Rug. pag. 13).

După cum aflăm din suretul din 13 aprilie 1606 „Oborocenii și o parte din Scheia fuseseră întărite lui Nicoară, logofăt pe atunci și lui Grigore Scheianul – Prăjescul, (pag. 32), probabil amindoi feciorii lui Toader Prăjescul biv vameșul din 1584.

De aici se vede încă odată vechimea familiei Sturza care era mult mai veche ca cea pomenită mai sus a jitnicerului Chiriac Sturdza care era neam cu familia Prăjăscul prin căsătorie și a cărui fiu Sandu Sturza cumpăra alte moșii de la neamurile sale Prăjescul. Studiind documentele amintite despre satele comunei și cele învecinate nouă găsim că „printr-un act din 21 dec. 1603, Domnitorul întărește lui Nicoară logofătul cumpărarea unei părți din Ruginoasa și a unei case din Oniceni de la Dumitru Rugină. Primul document despre Vascani (8 mai 1608)vorbește de răzeșul Rugină din Oboroceni..”.(Ruginoasa pag. 13)

Numele de Rugină apare în documentele Moldovenești de la Ștefan cel Mare ca fiind o familie de boieri. Deci la 1608 existau răzeși și în satul Oboroceni, familia Rugină, fie că se trăgea din familia de mari boieri de pe timpul lui Ștefan cel Mare, fie că era de origină din Movileni, unde erau răzeși de pe timpul lui Ștefan cel Mare proveniți în urma luptelor dela Scheia, de pe Siret.

În documentul amintit de la 8 mai 1608 „un anume Rugină din Oboroceni și cu alte rude de-ale sale, pîrăsc la domn pe Baciul Pitaru, motivînd că ei ar avea dreptul la moștenirea acestuia. La judecată, domnul și sfatul dau cîștig de cauză lui Baciu, care rămîne în continuare stăpîn pe a șasea parte din Vascani, (Boris Crăciun-Ruginoasa pag. 71). De aici rezultă ca familia Rugină a fost destul de veche prin aceste părți, dar astăzi nu mai există, fie că a dispărut, fie că și-a schimbat numele. De altfel în comuna Heleșteni a existat și numele de familie Oboroceanul și mai există și astăzi dar este plecată din comună.

Pînă la reforma administrativă, cu raionarea din anul 1950 satul Oboroceni era compus din: Oborocenii de sus și Oborocenii de jos (din vale) și se crede că întîi a existat satul Oborocenii de sus, dovadă fiind biserica care este veche fiind construită pe moșia și ctitoria familiei boierești Sturza și pomenită în documentele citate. Satul Oborocenii de jos a mai purtat și numele de Caracaș, probabil de cînd sînt aduși aici și se stabilesc ungurii (oiangăi), catolicii de astăzi, probabil,cuvînt de origine ungurească. Alte informații sau chiar povești fiind, nu se pot căpăta. Ungurii (catolicii din Caracaș) au fost aduși poate ca coloniști sau ca agricultori pe moșia boierească colonizare ce se făcea în masă în secolul al XV-lea.

„În fostul județ Roman, bogata vale a Siretului este semănată cu oiangăi (coloniștii lui Ștefan cel Mare),- Monografia creștină catolici din județul Roman de I. N. Ciocan, probabil că și aceștia sînt tot de pe atunci. În acest sat nu se vorbește ungurește și nici nu se practică pronunțat celelalte obiceiuri.

Cauza pentru care nu știu ungurește nu se cunoaște.

Pe teritoriul comunei trece un drum vechi (despre care s-a mai vorbit din alt punct de vedere) modificat în parte care ducea de la Iași-Hîrlău la hanul Ancuței și Piatra Neamț sau de la Roman-Săboani ambele prin Hălăucești cu popas de poștă în satul Oboroceni, (rateșul și hanul Oboroceni), astăzi proprietatea învățătoarei pensionare Elena Mihai. Despre acest drum și despre satul Heleșteni vorbește și Mihail Sadoveanu în romanul său Istoric „Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă, descrierea drumului fiind făcută pe bază de documente istorice de la care Sadoveanu s-a inspirat foarte mult. „Atuncea-i bine prietene Turculeț întoarcem în loc fără întîrziere și o luăm dea- dreptul prin valea aceasta, pînă ce pălim la Heleșteieni. De acolo avem drum curat la Costești și la Hârlău”. Descrierea este făcută din vara anului 1679.

Desigur că satele Oboroceni și Heleșteni existau cu mult înainte de această dată după cum se constată din Documentele Moldovenești de la Bogdan Voievod (1504-1517) unde se afirmă: „În vremea lui Ștefan cel Mare multe sate au fost a jupînesei lui Ivanco pitarul numită Dojbogoaie... Ivanco pitarul este fratele lui Stanciul pîrcălabul. Acest neam avea pe lingă satele Stețcanii și Oborocenii din ținutul Romanului arătate în Documentele din 7080 (1572) decembrie 31. 1590 septembrie 27 7109 (1599) noiembrie 15, 7108 (1600) decembrie 11, 7114 (1606) aprilie 13 și satul Ruginoasa nu prea departe de Bălceni arătat ca fiind a lui Ivanco pitar în 9111 (1603) mai lo și în 7118 (1610) aprilie 5”.

Din Stanciul pîrcălabul se scoboară boierii Prăjescul cum va arăta Documentele din 1606 aprilie 13 (pag. 331).

Jupîneasa lui Ivanco pitariu, Dajbogoaie e numită astfel poate ca fiică a boierului lui Ștefan cel Mare, Dojbog ceașnic și apoi pîrcălab la Neamț. (Bogdan Voievod pag. 331).

Ceea ce ne interesează pe noi este că satele Movileni- Heleșteni și Oboroceni existau pe timpul lui Ștefan cel Mare și erau stăpînite de familiile boierești Ivanco pitarul Stanciul pîrcălabul din care se scoboară boierii Prăjăscu și Dojboc ceașnîc. (idem pag. 331)

Despre Heleșteni vorbește în letopisețul țării Moldovei și Ioan Niculcea capit. XI „atunce au arsu leșii și tătarii multe curți boierești pe la țară și la Ieșii. Ars-au în Lungani —. Tg. Frumos, în Crivești, în Petrișul, în Heleșteieni, în Hăbășești, în Ruginoasa, în Hălăucești, în Cozmești, în Purcelești, în Stolniceni, în Pașcani și pe alte locuri multe. Tot curți șendilite boierești, au arsu atunce, fiind oameni închiși pen mănăstiri de frica leșilor și a tătarilor. De altfel și Teodor Rășcanul în romanul „Banul ochiul dracului, povestește de Heleșteni. Este știut că el a cunosout și a studiat bine părțile înconjurătoare Ruginoasei.

„Peste cîteva zile Drăgan (eroul romanului-pag.16) auzi vorbindu-se în sat că la curtea unui boier din apropiere s-a făcut o hoție. Din gură-n gură, vestea se răspîndise în toate satele vecine.

L-a pradat pe conu Matei Canta de la Heleșteni spunea lumea. Petrache Drăgan nu fusese niciodată la Heleșteni dar știa că nu era departe. Auzise și de boierul Canta care avea la Heleșteni curtea mare și bogată...

„Niște oameni din Heleșteni ziceau că boierul Canta acela pe care-1 pradaseră hoții cu ani în urmă a plecat la Ieși cu toată familia...”.

Documente vechi și istorice, monede vechi românești și străine, tablouri și hărți vechi nu se găsesc colecționate în cuprinsul comunei.

Oameni despre care să se fi creat anumite legende, nu sînt. Nu se știe exact care este cel mai vechi sat din comuna Heleșteni, doar că au existat o parte de răzeși din timpurile vechi, restul fiind clăcași.

O dovadă grăitoare a vechimii satelor noastre este și numele anumitor oameni care se mai păstrează și astăzi ca: Alexa, 1443, Sima 1493, Bortoș 1450, Blaga 1436, Chișcă 1456, Negru 1436, Cozma 1452, Iacobescu 1446, Munteanu 1459, Filip 1427, Florea 1555, Gavril 1446, Ungureanu 1409, Hîra 1455, Hălășteanu 1455, Prăjescul 1482, Vornicu 1436, Luca 1427, Matei 1437, Tudor 1455, Nechita 1442, Olan 1433, Olariu 1437, Prodan 1447, Rusul 1436, Sofronea 1447, Sârban 1414, Volintiri 1503, Vulpe 1452 și alții.

În decursul vremii această comună a mai avut anexate și alte sate care astăzi depind de alte comuni. Astfel satul Volintirești- din actuala comună Alexandru Ioan Cuza- se găsește ca existînd în cuprinsul comunei noastre după datele existente de la 1886 (poate și mai înainte) și pînă la 1 aprilie 1906 cînd trece la comuna Scheia astăzi Alexandru Ioan Cuza. De la această dată, 1 aprilie 1906 se anexează la comuna Heleșteni satul Fărcășeni, pînă în anul 1908, iar satul Movileni vine pentru prima dată anexat la comuna Heleșteni de la aceeași dată- 1 aprilie 1906- situație în care se găsește și astăzi. Aceasta dovedește că centrul civic al comunei a fost și a rămas satul Heleșteni.

Cu modificarea Legii administrative din 1929, comuna Heleșteni devenită „unitate administrativă Heleșteni, face parte din comuna de centru Strunga pînă în anul 1933. Pînă la reforma administrativă din 1950, comuna Heleșteni era formată din șase sate și anumea: Heleșteni, Hărmăneasa, Marginea, Movileni, Oborocenii de sus și Oborocenii de jos (Caracaș).

Astăzi este formată din aceleași sate dar concentrate în patru și anume: 1. Heleșteni, 2. Hărmăneasa, (în care intră și satul Marginea) 3. Movileni și 4. Oborocenii (în care intră ambele sate de sus și de jos sau Caracaș).

Tot de la această dată- 1950-comuna și satul Heleșteieni, apoi Heleștieni se schimbă în scriere în Heleșteni (fără i).

Aceste sate din comună pînă la reforma din 1960 au făcut parte din raionul Tg. Frumos, iar de la această dată, prin deființarea lui, au trecut la raionul Pașcani aceiași regiune (Iași).

Înainte de raionarea din 1950 comuna Heleșteni a aparținut de fostul județ Roman, plasa Mircești fiind cea mai de nord comună a județului. De altfel satele Oborocenii între timp și pînă la 1885, au format și comună aparte, denumită comuna Oborocenii, iar din anul 1886 trec iarăși la comuna Heleștieni. (aceste date și scrieri fiind luate și după ștampilele din 1863)- probabil că la toate delimitările administrative ce au avut loc în trecut s-a ținut mai mult seamă de moștenirile familiilor boierești, Sturza și nu de interesele locuitorilor.

În ceea ce privește CARACTERUL ECONOMIC-SOCIAL al așezării din timpurile îndepărtate satele comunei noastre n-au avut toate aceiași situație.

Astfel Movilenii sînt cunoscuți, o parte din el cu cei mai vechi răzeși, restul clăcași, după care urmează satul Oboroceni cu răzeși mai puțini și clăcași mai mulți, o parte din ei fiind chiar colonizați (catolicii) iar satul Heleșteni și Hărmăneasa fiind sate de clăcași locuind și muncind pe moșiile familiilor boierești amintite. În cazul cînd Hărmăneasa se trage de la Herman ce exista în 1412 înseamnă că și aceste sate au avut răzeși.

La recensămintele din anii 1899 în comuna Heleșteni existau satele: Heleșteni, Oboroceni, Caracași, Volintirești, Hărmăneasa și cătunul Marginea; la cel din 1913 nu mai există satul Volintirești (care trece la comuna A.I. Cuza) însă în schimb avem anexat satul Movileni (de la comuna Strunga); la cel din 1930 componența satelor se menține ca și la recensămintele din 1940 și 1948 cînd existau aceleași sate (dar numirea de satul Caracași este înlocuită cu Oborocenii de jos). Ca o urmare a reformei administrative din 1950 cînd se face raionarea și se contopesc anumite sate la recensămintele din 1956 și 1966 apar numai satele: Heleșteni, Oboroceni, Hărmăneasa și Movileni situație în care ne găsim și astăzi.

Ținuturile vechi de care au aparținut satele comunei noastre pomenite în documente sînt: Cîrligătura, Roman și Suceava - și nici unul din satele noastre nu este pomenit ca ținut sau

ocol. Comuna Heleșteni a aparținut în trecut de așa numite plase (un fel de vechi ocoale) care erau unități administrative intermediare între comună și județ. Se cunosc următoarele plăși din care a făcut parte comuna Heleșteni: Schela, Miclăușenii, Siretul de Sus, Moldova, Bîra și ultima plasă înainte de raionare fiind Mirceștii.

În primăvara anului 1944 (aprilie 3-4) din ordinul marelui Stat Major locuitorii comunei au fost evacuați în mod obligatoriu în comuna Băcești-Roman, iar gospodăriile tuturor celor din Heleșteni, o parte din Heleșteni și Hărmăneasa(inclusiv Marginea au fost complet și barbar distruse, chiar de propria noastră armată, divizia de gardă pentru faptul că pe aici era construită linia cazematelor și nu era cîmp de vedere pentru apărare.

Datorită acestui fapt, după întoarcerea locuitorilor din evacuare, ei au fost ajutați de partid și de stat pentru refacerea gospodăriilor prin Oficiul de reconstrucție a Moldovei care prin materialele și meșterii necesari puși la dispoziție în mod gratuit s-au refăcut peste 183 case în satele din cuprinsul comunei.

Evenimente istorice principale legate de așezarea satelor din comună nu avem decît cele pomenite ca: redutele de la Silistra, Movilele de la Movileni, piatra de la Bolovan etc. Poate aici ar mai trebui să amintim și de localitatea din apropiere Scheia fost pe vremuri tîrg, plasă, comună și astăzi sat din comuna A. I. Cuza, care are destulă importanță istorică.

Este vorba despre „Războiul cînd s-a bătut Ștefan Vodă cu Hroiot pe Siret la Schiei, 6994 martie 6. Într-acest an venit-au Hroiot cu oaste de la unguri asupra lui Ștefan Vodă, căruia i-au ieșitu Ștefan Vodă înainte cu oaste pe Siretu la Schei și dîndu războiu vitejește despre amîndoao părțile, într- o luni, martie 6 zile, pierdu Hroiot războiul și oastea, mai apoi și capul, însă cu mare primejdie lui Ștefan Vodă, că s-au pornit cu calul jos, puțin de înalt încăput pe mînile vrăjmașului său. Mai apoi Hroiot fiindu prins viu de Ștefan Vodă, i-au tăiat capul”. (Grig. Ureche Let. T. Mold. pag. 78)

Acest adevăr istoric este reluat și de I. Neculce în O seamă de cuvinte p. V „Ștefan Vodă cel bun cîn s-au bătut cu Hroiot ungurul, precum dzice unii la Cașen, iar letopisețul scrie că s-au bătut la Scheie pe Siretul, au fost cădzut calul lui Ștefan Vodă în războiu. Iară un Purice Aprodul i-au dat calul lui”. (pag. 10.)

„Scheia este localitate istorică; aici a avut Ștefan cel Mare domnul Moldovei război cu ungurii și i-a bătut bine de tot. Se poate întîmpla ca de atunci să fi rămas Unguri în partea locului.” (monografia creștinilor catolici din județul Roman. I. N. Ciocan pag. 46).

Pe teritoriul comunei și în apropiere avem decretate monumente istorice: biserica ortodoxă din Oboroceni și Heleșteni și ar mai putea fi și movilele, piatra de la bolovan, redutele de la Silistra și Rateșul- Hanul Oboroceni, astăzi modificat și fiind proprietate personală. Acest rațeș, apoi han era așezat pe comunicația principală Roman-Săbăoani- Hălăucești prin Oboroceni spre Tg. Frumos Hîrlău sau Iași.

Date administrative

Comuna Heleșteni are componența actuală din anul 1968 și este formată din satele Heleșteni, Hărmăneasa, Movileni și Oboroceni. Statutul comunei se găsește în Monitorul Oficial Local.